Nu suntem Cretini(ti)!

La ora la care scriu aceste rânduri încă nu cunosc deznodământul negocierilor dintre italianul Criniti şi primarul Bolojan. Dar totuşi, pe mâinile cui va ajunge FC Bihor?

Am citit acum câteva zile despre planurile măreţe ale viitorului proprietar majoritar al clubului şi de atunci am câteva nelămuriri. Mai bine zis, sunt intrigat de unele declaraţii ale italianului şi nu pot să nu-mi ridic câteva semne de întrebare. Viitorul nostru preşedinte-cocalar (deoarece se pare că negocierile sunt ca şi încheiate având în vedere că Criniti îşi ocupase deja biroul de preşedinte de la sediul clubului din Iosif Vulcan) susţine sus şi tare că în cinci ani va investi 30 de milioane de coco în FC Bihor. Excelent, nemaipomenit, de necrezut pentru noi. Da’ totuşi, ne crede proşti? De fapt, Doamne ajută să fiu prostu’ oraşului şi italianul să investească 6 milioane de euro în club pe an. Dar nu înţeleg de unde atâta iubire pentru culori? Cu 6 milioane de euro pe an susţinea liniştit Rapiduleţul din Giuleşti şi se bătea pentru Liga Europa liniştit. Noi, cu 30 de milioane în următorii cinci ani, ajungem să ne batem la cupele europene în cel mai scurt timp. Adică, e clar, în Liga a II-a, mai mult de 2 milioane nu cheltuim nici dacă-l aducem pe Nakata şi-i dăm 300.000 de euro pe an salariu. Să zicem că promovăm încă de sezonul ăsta, aşa cum se lăuda il presidente. Rămân 28 de milioane de coco pentru patru ani. Cu banii ăştia să ne lase celelalte echipe să ne pregătim de Liga Campionilor, ce naiba!!! Să nu săriţi la mine că din banii ăştia se va reface stadionul, pentru că nu e adevărat. De tribuna a II-a, nocturnă plus tabelă, se va ocupa Consiliul Local şi Consiliul Judeţean. Deci cei 30 de milioane sunt pentru echipă…
Dar să revenim puţin. Ce l-a apucat pe nenea ăsta să investească atâta bănet în FC Bihor? Nea Romică Paşcu plus Mircea Fodor au aşa o putere de convingere? Doamne ajută…

p.s. – Apropos, nu ştiu dacă ştiaţi, dar Criniti a cumpărat în această vară pachetul majoritar al echipei italiene Igea Virtus din Messina. Apoi, după aproximativ o săptămână, italianul nostru s-a cam răzgândit şi i-a propus fostului proprietar să-i recumpere echipa. Mai multe, nici eu nu ştiu, dar e posibil ca în continuare Igea Virtus să fie în proprietatea lui Criniti.

Muscă şi Opriceană reloaded

A trebuit ca FC Bihor să piardă trei partide mari şi late (cu FCM Târgu Mureş, Rapid şi FC Argeş) pentru ca mai-marii clubului să-şi dea seama că e o problemă în defensivă. Astfel, s-a decis reprimirea în lot a lui Muscă, fostul căpitan, şi poate cel mai bun fundaş central al FCB, şi a lui Opriceană, ambii exilaţi la echipa a II-a după evoluţii considerate slabe în debutul sezonului.

 

Decizia a fost luată imediat după jocul de duminică cu FC Argeş, poate şi la presiunea publicului (nu ca să mă laud, dar i-am luat şi eu la întrebări cum de îl ţin în tribună pe Mitică). Tacticile astea cu jucători puşi pe lista de transferări şi trimişi la echipa a II-a parcă îmi aduc aminte de perioada Liberty Salonta

 

/Oradea. Pe acolo era la modă exilarea unor jucători (vezi cazul lui Robert Iacob) din diverse motive, care însă nu ajungeau să fie publice. Până la urmă, hai să fim serioşi, nu a fost Muscă cel mai slab din debutul de campionat. Să nu uităm că la Arad, în partida cu UTA, Mitică ne-a salvat de la un gol ca şi făcut. Prin târg circulă vorba că de fapt Muscă a fost trimis la echipa a II-a pentru că ar fi trântit meciul cu U Cluj. Deşi sunt mulţi care ar băga mâna în foc cum că fundaşul nu ar fi blatist de felul lui, în situaţia asta există doar două posibilităţi. 1. Eşti aproape sigur că jucătorul a jucat pe invers şi atunci îţi faci publice bănuielile şi spui că la FC Bihor nu are ce căuta un astfel de jucător. Şi 2. Nu eşti sigur, nu ai dovezi, iar atunci îl păstrezi în lot, ai o discuţie personală cu el şi îl monitorizezi pentru ca la următoarea greşeală să-l taxezi.

Revenind la interesanta zi de duminică, răspunsul corect pentru ce au făcut şi unde au fost fotbaliştii care între ora 11 şi 13 o făceau lată în partida cu FC Argeş, îl puteţi afla în continuare. Domnii jucători, alături de conducereau clubului, au pus-o de-o masă festivă la Hanul Pescarilor de la Săldăbagiu. Mai mult, fotbaliştii şi-au primit primele pentru meciurile din acest debut de sezon şi pentru cele din Cupa României. Nu vă speriaţi, nu e vorba de sume mari, dar totuşi, parcă nu se cade să premiezi jucători după o înfrângere pe teren propriu. Personal, nu vreau să insinuez nimic. Din câte ştiu, ieşirea de duminică era programată dinaintea meciului cu Rapid, însă având în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, parcă s-ar fi cuvenit să fie amânată.

Vinovaţii fără vină

Trăim într-o ţară în care legea şi autorităţile îşi fac excelent treaba faţă de cetăţenii de rând. Nu ţi-ai plătit un impozit, o taxă sau ai parcat unde nu trebuie şi eşti una-două penalizat, taxat, amendat sau executat silit. Pentru bugetele locale sau naţionale, vorbim însă de mizilicuri. Dacă trecem la un alt nivel, la nivelul sutelor de mii de euro, discutăm deja despre altceva. O altă lege, o altă comportare a autorităţilor, o tolerare a hoţiei şi furtului în România.

 

Adevărul-adevărat e că FC Bihor e în pragul colapsului. Datoriile imense acumulate în ultimii şase ani, perioadă în care principalul finanţator al clubului a fost Primăria Oradea, au adus FC Bihor în situaţia ruşinoasă de a fi executat silit. Cine răspunde? Bună întrebare, fără răspuns însă pentru majoritatea persoanelor aflate în conducerea clubului, indiferent că vorbim de partea executivă sau de AGA. Cum e posibil totuşi ca FC Bihor să aibă datorii de sute de mii de euro şi nimeni să nu fie în stare să afle cine a greşit? Sunt chiar atât de incompetente organele abilitate să facă lumină?
Pe lângă problemele de ordin financiar, FC Bihor se confruntă şi cu probleme la nivel managerial. În această vară, Familia Alexandrescu ajunsă la şefia clubului a renunţat la o grămadă de jucători. Să enumerăm doar câţiva dintre ei şi concluziile să le tragem fiecare: Roberto Ayza – plecat la Dacia Mioveni, declarat aproape la fiecare joc cel mai bun jucător de pe teren, Baiano – jucător de bază la U Cluj, formaţie care a învins FC Bihor la Oradea în acest sezon, Tomaz – titular şi marcator la Cetate Suceava, Valentin Lipitor – a semnat cu Ceahlăul Piatra Neamţ, formaţie de Liga I, undeva va debuta foarte posibil săptămâna viitoare, Răzvan Radu, Lorincz – ambii au semnat de Gloria Buzău unde joacă titulari şi dau goluri, chiar dacă ultimul dintre ei este fundaş, Lucian Mihu – a ajuns la Arieşul Turda, unde joacă titular, Cristi Andor – a ajuns la Gaz Metan Mediaş, unde încă nu a debutat, Dinu Sânmărtean – joacă titular meci de meci la Gloria Bistriţa, în Liga I. Vreau să precizez aici două lucruri. În primul rând, o parte dintre aceşti jucători nu mi-au fost la suflet (vezi cazurile lui D. Sânmărtean, Lorincz), dar trebuie să recunoaştem că toţi sunt jucători cel puţin de Liga a II-a. Iar în al doilea rând, TOŢI, dar TOŢI, au plecat GRATIS de la FC Bihor. Cine răspunde pentru această decizie managerială care se dovedeşte a fi falimentară pentru FCB?
La FC Bihor oricine poate greşi, dar nimeni nu plăteşte? Păi atunci vreau şi eu preşedinte la FC Bihor!

 

P.S. - Cine ştie ce au făcut jucătorii de la FC Bihor duminică, după meci?

Test de maturitate

Pe lângă miza calificării, drept vorbind, destul de mică pentru noi, partida de joi cu Rapid reprezintă un adevărat test de maturitate pentru tinerii jucători ai FC Bihor. Pentru majoritatea dintre ei, e primul meci cu adevărat mare, iar presiunea, imensă. Floruţ, Filip, Butuc, Ban, Balla, Molnar şi chiar Lukacs, Străuţ, Tânc sunt în faţa primul meci mare din viaţa lor. Nu atât prin prisma mizei jocului, cât prin prisma presiunii. Va fi pentru prima dată când mii de orădeni îi vor susţine, va fi pentru prima dată când pentru ei Municipalul orădean va fierbe şi din mii de piepturi va răsuna deja celebrul: „Bihoru’! Bihoru’!”. În acest joc, în mare măsură, vom vedea cine e cu adevărat fotbalist. Cine nu va claca, cine nu va ceda. Vorba urzicenilor, să fie cu gândul la victorie, nu la schimbul de tricouri de după meci. Doar cine se uită în sus ajunge acolo…

A patra cu noroc!

A fost nevoie să treacă patru etape pentru ca FC Bihor să-şi treacă în cont prima victorie a sezonului. Mai mult, a fost nevoie ca roş-albaştrilor să le iasă în cale poate cea mai slabă echipă a seriei, Arieşul Turda.

 

Cu un prim 11 total schimbat faţă de primele etape, FC Bihor a reuşit să învingă la Turda la capătul unui joc în care i-a trecut glonţul pe la ureche. După 80 de minute liniştite, în care roş-albaştrii au dominat ostilităţile şi au înscris de două ori graţie reuşitelor din prima repriză a celor doi închizători trimişi în teren de antrenorul Ioan Petcu, au urmat minute care s-ar fi putut transforma într-un coşmar. Primul marcator al jocului a fost Străuţ, care după evoluţii ezitante în debutul sezonului a reuşit să înscrie în minutul 7 printr-un şut de la 25 de metri. Soarta partidei părea să fi fost pecetluită în minutul 33 de celălalt mijlocaş defensiv din teren, Filip, care a majorat diferenţa cu un şut din şase metri.
Cu zece minute de finalul jocului, arieşenii au revenit în joc datorită golului marcat de Hardău. Fotbalistul gazdelor a înscris direct din corner, în timp ce Pasca a contabilizat a doua mare gafă a sezonului, după ce pentru prima dată a comis-o în jocul de debut cu Jiul Petroşani. Imediat după reluarea jocului Filip iese din nou la rampă şi readuce FC Bihor în avantaj de două goluri. Inexplicabil însă, defensiva noastră o comite din nou în minutul 86, când Ciortea înscrie din zece metri.
În ultimele minute rămase din joc nu se mai joacă fotbal. Gazdele protestează la fiecare decizie a arbitrului şi imediat este eliminat Iurişniţi. Cu nervii întinşi la maxim, gazdele cedează nervos şi Bier vede şi el cartonaşul roşu după o intrare dură la mijlocul terenului. Imediat după aceea, tehnicianul Arieşului, Alexandru Pelici, este şi el trimis în tribune pentru proteste.
FC Bihor contabilizează prima victorie a acetui sezon la capătul unui joc pe care şi l-a complicat singur. Îngrijorător rămâne însă faptul că apărarea cedează în continuare foarte uşor, în special în momentele de presiune, în timp ce atacanţii nu reuşesc să găsească calea spre gol.

Mitică Muscă, tras pe linie moartă

De vreo două sezoane, defensiva FC Bihor, una dintre cele mai bune ale Ligii a II-a, nu se putea concepe fără Mitică Muscă în axul central. Iarna trecută, sătul de incertitudinea de la club şi aflat la final de contract, Mitică a vrut să plece. În cele din urmă a fost convins de preşedintele din acea vreme, Alexandru Toth, să continue la FC Bihor, o decizie care, la acest moment, pare să fi fost una total neinspirată.

 

A urmat un retur în care Muscă şi-a făcut în continuare treaba exemplar la FC Bihor. Indiferent de meci, Mitică a evoluat cu ambiţie şi a ştiut să-şi susţină colegii mai tineri, aşa cum îi stă bine unui căpitan. A venit însă lunga vară fierbinte peste gruparea roş-albastră. Luna iulie ne-a găsit cu o nouă conducere comandată de primarul Bolojan, urmată de schimbări la toate nivele în cadrul clubului. S-a renunţat mult prea uşor la o grămadă de jucători, binenţeles, gratis, în locul cărora au fost aduşi o mână de fotbalişti, dintre care poate doar fundaşul Tânc a confirmat. Între timp, fără nici o explicaţie mai răsărită, căpitănia FC Bihor i-a fost retrasă lui Muscă şi acordată lui Ţârcă, un jucător criticat în dese rânduri de foştii antrenori ai FC Bihor pentru caracterul său şi trimis de câteva ori la echipa a II-a. Colac peste pupăză, după doar trei etape consumate din acest sezon, a sosit rândul lui Muscă să fie trimis la echipa secundă a clubului, amendat şi pus pe lista de transferări. Motivaţia: nu a respectat indicaţiile tactice din partida cu Univeristatea Cluj, pierdută de noi cu scorul de 0-1. Ce s-a întâmplat mai exact în acel joc? În repriza secundă, Muscă a părăsit defensiva şi a evoluat până la final pe postul de atacant, însă doar după ce antrenorul Ioan Petcu la scos de pe teren pe Lukacs, lăsându-l singur în avanposturi pe ratangiul meciului, Daniel Lupaşcu.
După trei etape, FC Bihor a contabilizat două egaluri şi o înfrângere, coroborate cu un spectaculos -4 în clasamentul adevărului, iar noi ne permitem să-l pedepsim pe cel mai bun fundaş din lot. A fost prea multă linişte la FC Bihor în ultimii ani. Din vară, a reînceput nebunia. Să nu fie străini de aceste lucruri membrii familiei Alexandrescu, actualii conducători ai clubului? Nea Jiji de Bihor şi fiul său, şefii demisionari ai FC Bihor încearcă să dea ultimele lovituri înaintea să părăsească barca. Dar despre asta, într-un post care va apărea în curând!

 

 

Viorel Moldovan a fost în cărţi!

Fostul antrenor al echipei moldave FC Vaslui a negociat cu conducerea FC Bihor în cursul săptămânii trecute. Din păcate, reţeta financiară pe care o presupunea aducerea la Oradea a fostului tricolor a fost prea mare pentru posibilităţile actuale ale clubului. Vio Moldovan ar fi venit la FC Bihor cu un staff complet, format din antrenor secund, preparator fizic şi antrenor cu portarii, la un preţ relativ corect. De asemenea, dacă şefii clubului orădean şi-ar fi dorit promovarea încă din sezon ce va începe în august, Moldovan ar fi avut pretenţia aducerii unor jucători. “Puteam să-l aducem la FC Bihor pe Viorel Moldovan, însă pentru acest lucru era nevoie de bani. Aşa, am fost nevoiţi să-l alegem pe Ioan Petcu, care, vorba aia, lucrează cu materialul clientului, adică cu jucătorii pe care îi avem la ora actuală”, a spus preşedintele Gheorghe Alexandrescu.

FC Bihor are un nou antrenor

Ioan Petcu a semnat un contract ce se<întinde pe durata a doi ani în valoare de 1.500 de dolari lunar. Obiectivul noului tehnician în primul sezon va fi reconstrucţia şi menţinerea echipei în Liga a II-a. Ioan Petcu (50 de ani) a mai pregătit în trei rânduri Corvinul Hunedoara şi o dată Mureşul Deva. În rest, noul antrenor al FC Bihor a condus echipe de Liga a III-a. Ultima performanţă a lui Petcu se leagă de Unirea Sânnicolau Mare, formaţie pe care a reuşit să o promoveze în Liga a II-a, după care însă şi-a cedat locul echipei FCM Târgu Mureş.
Petcu a condus primul antrenament în această dimineaţă (luni, 6 iulie) şi a recunoscut că nu prea îi cunoaşte pe jucătorii bihoreni. Singurii fotbalişti cu care a mai colaborat sunt portarul Valentin Lipitor şi fundaşul Daniel Ambruş. Tehnicianul este cunoscut ca un antrenor riguros şi axat pe o disciplină de fier. În anii ‘80, a făcut parte din echipa mare a Corvinului, pregătită în acea vreme de Mircea Lucescu. Pectu a mai spus că mizează pe o tactică ofensivă, pe care doreşte să o impună la FC Bihor.
În sezonul 2006-2007, Corvinul Hunedoara, cu Ioan Petcu pe bancă, a încheiat pe locul şase. De asemenea, noul antrenor al roş-albaştrilor a fost propus anul trecut pentru preluarea echipei a II-a a CFR Cluj.

 

 

 

Jiji de Bihor!

De la 1 iulie, în fruntea FC Bihor a ajuns Gigi Alexandrescu, aflat la al doilea descălecat în funcţia de preşedinte al grupării roş-albastre. Jiji de Bihor are planuri mari – la nivel declarativ să readucă FC Bihor pe prima scenă a fotbalului românesc. Deocamdată, Alexandrescu a început cu stângul: antrenorul pe care şi-l dorea, Adrian Văsâi, tehnician cu care a colaborat în trecut la Liberty Salonta/Oradea, e prea scump şi nu se încadrează în directivele trasate de primarul Ilie Bolojan. Apoi, încet-încet, FCB se transformă într-o afacere de familie: Jiji de Bihor are nevoie de un ajutor de nădejde şi l-a propulsat în funcţia de vice pe fiul său, Adi Alexandrescu, fostul preşedinte al principalei noastre rivale, UT Arad. Nu în ultimul rând, postul de şofer al clubului i-a revenit fiului deja celebrului personaj Ionel Danciar, numit şi el recent în funcţia de organizator de competiţii.

 

Sunt convins că încă de la începutul acestui comentariu am fost luat în vizor de susţinătorii lui Gigi Alexandrescu şi voi fi acuzat de rea-voinţă sau chiar de partizanat. Nu e vorba nici de una, nici de cealaltă. Pur şi simplu stau şi mă uit la ce se întâmplă acum, dar mai ales la ce a fost în trecut. Să nu uităm că acest personaj care a revenit acum la conducerea FC Bihor, a părăsit clubul bihorean pentru a-l urma pe Vizer la noul club format la Salonta/Oradea, Liberty. Până aici, nici o problemă. Baiul apare însă în momentul în care a început să ia cu japca tot ce avea mai bun FC Bihor la capitolul copii şi juniori. Astfel, de la Oradea au plecat grupe întregi de copii, urmaţi mai apoi de câţiva antrenori. Să nu uităm de strâmbele pe care conducerea Liberty, din care făcea parte şi Jiji al nostru, le-a băgat de-a lungul timpului. Ba că FC Bihor toacă o grămadă de bani, în timp ce Liberty cu bani puţini reuşeşte să promoveze. Apoi, a început telenovela cu Robert Iacob. Un talentat fotbalist, dar cu un caracter zero. Un campion al cluburilor, dar nu de fotbal, ci de distracţii. Prin intermediul impresarului său, un apropiat al celor de la Liberty, Iacob a dezertat de la FC Bihor, a fost apoi suspendat şi a preferat să stea pe tuşă.
Ar mai fi multe de zis pe această temă.

Dar ce mai contează, de la 1 iulie, Gigi Alexandrescu ne reprezintă.

Scurtă trecere în revistă

Pentru început, hai să discutăm puţin despre ce cuprinde sportul bihorean. În primul rând tre’ să vorbim despre FC Bihor. Echipă cu tradiţie dacă e să ne luăm după faptul că e singurul club din lume care a câştigat campionatul în două ţări diferite (România şi Ungaria). Mai există şi alte momente memorabile în istoria FC Bihor, însă despre acestea într-un alt post. După ‘90, la fel ca aproape toate simbolurile Oradiei, FC Bihor e în paragină. Echipa s-a zbătut prin mlaştina Diviziei B şi C, dar a avut şi o scurtă trecere prin Divizia A.
Sunt atâtea de spus aici. Dar ca să rezum, nu putem vorbi despre SPORT la FC Bihor atâta timp cât acest club a fost condus de preşedinţi certaţi cu legea şi a servit intereselor financiare sau de imagine a unora sau altora. Acum, parcă-parcă se vede o rază de soare. De la venirea lui Sandu Toth începe să se pună pe picioare clubul. Datoriile sunt din ce în ce mai mici, în sfârşit putem vorbi şi noi de o infrastructură la FC Bihor. Însă cu bani puţini, în fotbal nu poţi decât să supravieţuieşti. Nu să faci SPORT!
Urmează capitolul CSM! Club tânăr, dar poate mai pătat decât alte cluburi mai în vârstă. Actuala conducere, în frunte cu directorul Petruţ Drăgan, a pus acest club pe roate. Din păcate însă, fundaţia nu este sănătoasă. Foarte mulţi jucători, indiferent de secţie (vezi cazurile lui Cosmin Goina – polo, Andrei Mandache, Titus Nicoară, Şerban Sere etc. – baschet, şi exemplele ar putea continua, dar asta într-un alt articol), s-au certat cu conducerea clubului/antrenori şi au decis să plece. CSM mănâncă în fiecare an peste 1,5 milioane de euro! Rezultate? Campioni naţionali la judo, campioni naţionali la polo! Performanţe obţinute doar datorită unor oameni direct implicaţi în judo, fără vreun merit al lui Drăgan, iar la polo am câştigat primul titlu doar datorită faptului că ne-am făcut bazin! Al doilea a venit din inerţie şi din prostia adversarelor care nu s-au întărit.

CS Crişul – club eminamente comunist. Dacă stăm să ne gândim că acolo încă funcţionează o secţie de radio-nu-ştiu-ce, e trist. Dar voi mai reveni şi la CS Crişul.

Liberty Salonta – Echipa care ne-a dus vestea în ţară de judeţ care vinde locuri, indiferent de divizie. SPORT de SPORT, ce să mai zic.

Cam astea ar fi cluburile importante care fac cinste Bihorului. Le voi diseca în parte pe acest blog.